vezi aici si aici

la final este pusa problema etotecturii

Ma vad la intersectia a doua tipuri de aproprieri ale culturii occidentale fata de samansim:
-una care este marcata de plantele halucinogene
-si alta care tematizeaza nebunia sau criza initiatica

prima isi are un ecou mai ales in samansimsul sud-american
cea de-a doua se rezuma la samnismul nord asiatic...

ma simt ca apartinind mai mult celei de-a doua

vizavi de postul precedent:

-nu consumul pseudo spiritual...
-ci urgenta existentiala a crizei civilizatiei... vezi aici

nu se poate asa ceva!!! taxa pt "Renaştere Spirituală"???

vezi aici

mentionez, de asemenea, studiile lui Aado Lintrop si textele sale on line, vezi aici

citind eliada (tehnicile arhaice ale extazului) am dat citeva searchuri pe wikipedia la citva nume de triburi sibriene, spre am face o imagine mai clara a geografiei si multiplicitatilor etnice ale samanismului siberian. am dat peste Shamanism_in_Siberia iar de acolo peste un articol excelent al lui Eugene Helimski despre shamanii nganasan vezi aici. Am gasit si situl acestui cercetator, impresionant cite materiale si mai ales cite on line! vezi aici

Quasi-şamanul din epoca post-industrială

A aparut Anti-Oedip (Capitalism si Schizofrenie I), vezi aici

nici o structură finala

În ultima vreme citesc cartea lui Eliade despre şamanism, care este foarte comprehensivă din punct de vedere academic. Însă o primă critică neesnţială pentru lucrarea în sine, dar care se aplică cred întregii opere a lui Eliade este, pe lingă obiectivismul steril şi neutralismul nonparticipativ specific abordarii academice[, lipsit de insemnătatea implicării emoţionale a celui ce se raportează cumva la şamanism sau la orice fenomen], este perspectiva universalistă, dominantă, verticală, ierarhică şi molară a lui Eliade. Fiecare fenomen magico-religios investgat este decupat descris nu după propria magnitudine ci în funcţie de magnitudinea demersului însuşi dezvoltat de Eliade în efortul său asiduu de dezvolta disciplina umanista a istoriei religiilor. Termenii şi ideile pe care le foloseşte Eliade descriu prea precis şi referenţial fenomenul şamanic. De exmplu, lumea de jos nu trebuie neapărat numită Infern aşa cum nici influenţele din marile religii, cu precădere cele din indi şi iran tibet nu sunt mai esenţiale decît importanţa specificităţii raportului pe care samanul o are cu natura şi despre care eliade nu insistă prea mult. Totuşi fiind o lucrare de referinţă din literatura de specilaitate cartea
in incercarea mea de a stabili o orientare si o structura pentru cartea pe care incerc sa o scriu am dat peste acest articol: http://www.realitysandwich.com/shamanism_anarchy_and_end_world

tulburat de cautarile mele de a gasi o structura finala la cartea pe care tot incerc sa o scriu, ba chiar tulburat de gândul la cit de potrivită ar fi scrierea unei carţii

structura finala nu e finala, textul e permanent in sine, e o finalitate in sine, e o formă, o structura finală, gândul nu. stocarea informaţiei pe un suport permanent prin niste semne grafice e in sine o experienţă care nu are legătură cu gânditorul. acesta este singur cu el însuşi, textul scris este un efort în plus care îl stinghereşte pe ginditor şi îi alterează gîndurile într-un mod impropriu exprimări dar prorpiu reflecţiei ginditorului în el însuşi. exprimarea gînditorului nu este la modul trecut ci doar la prezent, textul îi este doar un continuu efor de rememorare a faptului că ele este un gînditor care a gîndit şi care poate ar gîndi altundeva şi acum sungur şi mut... cititorul deţinătorul de informţie nu face altceva decât să constate un timp trecut al unui efort de autoreflecţie, cititorul nu e atât de valoros decât dacă gândul său părăseşte singur informaţia ce o deţine pentru elementul său prorpiu căci niciodată nu va reflecta informaţia ci va reflecta efortul gândirii. reflectia este exprimarea trecutului

Downward Shamanism

Nita mi-a luat saptamina trecuta de la biblioteca Mario Mercier "Samani si samanism" peste care m-am uitat zilele astea fugitiv. Mercier merge pe o idee specifica spiritului francez, anume de a cerceta un fenomen dupa specificul originii sale; desi n-am gasit deocamdata explicit motivata acesta maniera in carte.
Stiam de mult de dezbaterea academica asupra utilizarii termenului de "saman/samanism" si asupra ariei lui de aplicabilitate, acum inclin sa cred ca de fapt plecind de la aceasta problema si luind in considerare explozia occidentala a practitionarilor de samamnism si a micului negot pe care acesta practica o presupune, plus life-stylul samanic inerent, se poate face o analiza genetica revelatoare a fenomenului aproprierii samanismului si a neo-samanismului in cultura nostra.
Navigind pe internet esti bombardat de initiativa si practitionarismul samanic si neo-samanic. Numai sa incerci serviciul Google Alerts pentru "samanism" sau "saman" si este de ajuns. Tipic pentru cultura occidentala - tendinta de a verticaliza lucrurile care tin de spirit. Tot acest amalgam de mediatizare pseudo-publicitara, integrare in specificul economic occidental si fetisizarea stilului samanic, convin unei atitudini de prea marire si ridicare la valente exterioare a fenomenului "samanismului" indigen de propria noastra intelegere si acceptare. Lucrurile sunt luate de jos in sus.
Citind Mercier mi-am intarit critica vizavi de aceasta atitudine. Nu numai ca trebuie mers de sus in jos, adica excluderea oricarei integrari culturale a samanismului si apoi rezumarea la fenomenul originar ce a dat nastere cuvintului si interesului fata de spiritualitatea arhaica, anume samanmismul siberian, dar totodata trebuie sa reinterogezi mereu cit de jos este josul la care ai ajuns.
Este cadrul in care noi functionam pe masura aproprierii fenomenului samanic, este lumea in care traim spirituala indeajuns cit sa intelegm spiritualitatea arhaica sau poate ca insasi problema spiritualitaii contemporane ne izbeste invizibil cu fiecare ocazie?...

structura finala:

-regasirea credintelor si obiceiurilor stravechi;
-zadarnicia umana sau simulacrul ontologic;
-experienta interioara;
-o metoda de a studia filosofia;
-o metoda de a studia natura;
-etotectura;
-cosmografia quasisamanica.