Aşa cum am spus, noi scurtcircuităm întreaga noastră educaţie, cultură şi cunoaştere (specifică lumii noastre, lumii „civilizate”), pentru a empatiza cu lumea şamanului.
Găselniţa propusă prin termenul de „quasişaman”, constă în evidenţierea şi analizarea faptului că respectiva scurtcircuitare, urmată de empatia inerentă, nu sunt doar spontane, mute şi subiective, consecinţe specifice contactului cu lumea şamanului, ci că acest tip de dispoziţie e deja in noi şi în propria noastră cultura. Suntem noi înşine ca („quasi”) nişte şamani tocmai prin procesul pe care îl presupune acestă scurtcircuitare, sau mai bine spus autoscurtcircuitare. Deci suntem descendenţi direcţi ai şamanilor şi egali cu ei.
Interesul meu se opreşte aici: în a arată, nu doar că fiecare descriere teoretică şi mărturie a scurtcircuitării/empatie este o devenire quasişamanică, ci că există realmente o devenire quasi şamanică (dar nu mimesis şamanic) şi în consecinţă o quasipractică a acestei deveniri. Voi revenii ulterior asupra sensului acestei identificări şi a sensului acestei quasipractici.

Abordarea mea are un caracter teoretic, însă scopul final este acela de a contribui la cultura psihedelica (psihedelicul din cultura pop la un nivel grassroots, activist chiar), şi, mai ales, la spiritualitatea vremii în care trăim. Voi încerca, prin intermediul unor instrumente teoretice să identific şi să definesc o anumită dispoziţie generală (a conştiinţei) pe care o voi numi de acum încolo dispoziţie quasişamanică. Principala mărturie şi exemplu al acestei dispoziţii este experienţa interioară descrisă de Bataille în eseul cu acelşi nume, însă filtrată de perspectivele spirituale emanate de mişcarea psihedelică contemporană. Prin intermediul fenomenologiei genetice voi încerca să analizez şi să descriu trăsăturile esenţiale ale dispoziţiei quasişamanice, iar prin intermediul bogăţiei conceptuale brute deleuziene şi a manierei de creaţie conceptuală specifice, voi încerca să construiesc un limbaj teoretic şi quasi teoretic al acestei experienţe şi dispoziţii. Cred că partea originală din această întreprindere este analiza fenomenologică a experienţelor psihedelice ori empatice lumii psihedelice şi şamanice. (Aceasta ar fi contribuţia mea teoretică la cultura psihedelică, o abordare fenomenologică a psihedelicului.)

Totusi intregul travaliu teoretic este deposedat de orice valoare in sine. Prin platforma "indeajuns de filosofic" vreau sa construiesc o maniera de manipulare a filosofiei care sa ramina in granitele intelegerii extracomune, quasistiintifice si quasiteoretica, nespecifica, nesupusa unor reguli de autorizare, neinitiata, amatoreasca, caracteristica tipului de cultura pop regasita online.

Platforma "indeajuns de filosofic" se vrea a fi o platforma online de studiu filozofic care urmeaza niste reguli nonexegetice si nonlogocentric. Scopul acestei platforme este acela de a dezvolta o maniera de intelegere a filozofiei si intelepciunii europene in general la un nivel nonacademic, tinind cont de experienta personala si directa cu evenimentele, mediumul si sursele prin care fiecare dintre noi ia contact cu filozofia si intelepciunea europeana.
Principiile de baza ale acestei reguli sunt:
1. Intelegerea oricarei idei filosofice este indeajuns de buna in masura in care ea trezeste o cautare proprie vie care isi e autosuficienta si continuaa si nu este cautata exactitatea ei si corespondenta ei cu traditia filozofica (aceasta este un interes secundar in comparatie cu empatia si cautarea interioara)
2. Orice exprimare a intelegerii capatate nu este logocentrica, adica nu se inscrie intr-un tip de discurs argumentativ in care folosirea tehnica a limbii joaca un rol esential (conceptualism). In incercarea de a exprima o intelegere filosofica, intervin elemnte nondiscursive (precum marturii multimedia, etc.) plus, orice element inerent acestei exprimarii are statutl de marturie si are valoare de enunt foucauldian.

Odata asumata acesta platforma de lucru, ceea ce va ramine util in travaliul meu sper sa fie un continuu motiv de scurtcircuitare si empatie specifice dispozitiei quasi shamanice si, concret vorbind, un motiv de nastere si intensificare a fiecarei experiente interioare personala.